Carmina Burana

Muzica: Carl Orff

Un spectacol coregrafic de: Gigi Căciuleanu

regia, scenariu şi coregrafia: Gigi Căciuleanu

Scenografia: Alina Herescu

Asistent coregrafie: Cristina Iuşan

Asistent regie: Laurenţiu Blaga

Regia tehnică: Ilarian Varga

Data premierei: 17 februarie 2012

 

Distribuţia: MONICA RISTEABENŐ KINGABUDILEANU RAREŞCIUGULITU CSABACRĂCIUN MIHAIGAVAZĂ COSTINGECSE RAMONAHOLTZLI CRISTINALOGHIN ANCAMARTIN DELIAMIHAELA MIHAIPANTEA LUCHIANIUŞAN CRISTINAAVRĂMUŢ DIANABANCIU CLAUDIUBADEA DENISABANCIU EMABÓRDÁS ATTILACHEREGI IOANA 

DABÓCZI DÁVIDDECIANU IOANA, FRÂNCEANU ALEXANDRU, GHERGU GEORGIANAGOTHÁRD VERONIKAPÉTERFI ARNÓLDRUSZULY ERVINSIMON KALMAN ATTILA, ŞTIAN CLAUDIUŞTIOPOANE RAISAZAIBA ANIKÓ.




Despre "Carmina Burana"

Spectacolul de teatru-dans Carmina Burana, realizat de artistul francez de origine română Gigi Căciuleanu la Târgu-Mureş este deja un succes de public, care a făcut săli pline stagiunea trecută, adresându-se în egală măsură publicului român, dar şi celui maghiar, tinerilor, dar şi celor de alte vârste, cu adevărat un spectacol pentru "Marele Public". Participând la Festivalul de Teatru de la Sibiu, stagiunea aceasta Carmina Burana va reprezenta Teatrul la Festivalul Naţional de Teatru de la Bucureşti. Spectacol invitat în ţară şi străinătate, Carmina Burana este recomandat şi de aprecierile laudative din partea criticii de specialitate.


"Carmina Burana" în presă

Gigi Cãciuleanu a construit un spectacol extrem de limpede în ordine semantică și hermeneutică, ritmat și dinamic, plin de nerv dar și de grație, alternând ritualul îndrăgostirii cu excesele goliardice, exact în litera și spiritul scrierilor medievale. Acest dublu accent a dat spectacolului o savoare specială. Carmina Burana începe și se încheie cu motivul simbolic al ”roții norocului”, a sorții, înlăuntrul căreia au loc aceste ”narațiuni coregrafice”, despre iubire, chef, meditație, interacțiune umană. Grupul (mundus) și individul ce se distinge din acesta (Ego) sunt deopotrivă manevrați de soartă (Fortuna), constrânși să parcurgă cercul existenței. Ritmica muzicală a fost excelent transpusă coregrafic, cu o perfectă sincronizare între accentele sonore și cele vizuale. În anumite scene de grup au existat câte 2-3 planuri de acțiune, unul static, altul/altele dinamic(e), în puncte focale ale spațiului de joc, în complement oarecum cu alte secvențe, construite cu o riguroasă geometrie a mișcării interpreților. Toți actorii, trebuie precizat, au dansat cu o expresivitate mai mult decât convingătoare, cu pasiune și exactitate, în ciuda efortului impus de acest tip de spectacol. Monica Ristea a fost Fortuna care intonează versurile, ca pe o incantație de vrajă în mrejele căreia să cadă muritorii. 

Claudiu Groza, "Un portret coregrafic al lumii", Tribuna, nr. 228, 1-15 martie 2012


Nu știu dacă înaintea lui Gigi Căciuleanu au mai fost artiști care să fi nutrit ambiția de a se servi de Carmina Burana nu pentru un spectacol jucat pe scena unui teatru liric (...), ci pentru unul zămislit pe scena unui teatru dramatic. Și nu oricum, nu făcând ceea ce se cheamă un spectacol de teatru-dans, în care dansatorilor li se solicită să fie actori, ci, dimpotrivă, unul de teatru coregrafic, în care, așa după cum ne lămurește creatorul conceptului într-o scurtă intervenție inserată în caietul de sală al montării săvârșite la Teatrul Național din Târgu-Mureș, ,,actorii sunt, deopotrivă, chemați să gândească și să acționeze în termeni coregrafici. Să fie adică Ego.” Mai exact, să se supună baghetei unui Prospero modern, unui Prospero al vremilor noastre care le cere să își descătușeze trupurile, să uite de servituțile lor, să facă abstracție de detaliul că ele nu sunt neapărat acelea ale unor dansatori profesioniști și cu toate acestea să caligrafieze și să istorisească cu ele felurite povești ale vieții.”

Mircea Morariu, "Viața lumii"
Teatrul azi, nr.5-6-7/2012



Principala calitate a întregului spectacol este tocmai claritatea sa. Combinaţia dintre mişcare, muzică, imagine şi text în limba latină, creată la nivel de simbol, este percepută, în primă fază, senzorial de către spectatori, pentru ca apoi, pe măsură ce spectacolul înaintează, ideile să se aşeze şi sensul întregii demonstraţii să fie limpede.

Mircea Sorin Rusu, "Spectacolul mişcătorilor - Carmina Burana"
Agenda LiterNet, martie 2012


În interiorul dimensiunii vizuale a coregrafiei maestrului Gigi Căciuleanu se ascund nenumărate semnificații. Survolând simbolistica medievală a Carminei Burana, maestrul nu renunță definitiv la aspectele reprezentării lingvistice, dar limbajul corporal rămâne primordial, corpul trebuie să povestească. (...) Dansul devine un ritual în care forțele mișcării evocă dimensiunile unui timp Universal. Raportul complex dintre reprezentare, muzică și dans, naște un nou concept acreditat de maestrul Gigi Căciuleanu: teatrul coregrafic.

Florentina Váry, O lună magică
Teatrul azi, nr.5-6-7/2012

 

Coregraful şi-a respectat şi de această dată blazonul, dansul,  mişcarea şi emoţiile fiind simţite de întreaga sală (...) unii spectatori explodând în lacrimi la finalul spectacolului, încărcaţi la maximum cu magia unui spectacol cum nu s-a mai pomenit la Târgu-Mureş. Emoţia era vizibilă şi la actori, la finalul premierei, după o muncă pe cât de istovitoare pe atât de plăcută cu coregraful Gigi Căciuleanu, aceştia vâzându-şi împlinit un vis, acela de a fi martori prin trăire, joc şi dans unei magii. Respect şi mulţumiri maestrului Căciuleanu, Târgu-Mureşul, actorii Naţionalului, spectatorii târgumureşeni aşteptau de mult această magie, care iată s-a produs o dată cu premiera spectacolului Carmina Burana!

Alin Zaharie, "Carmina Burana de Gigi Căciuleanu, triumf artistic la Naţional"
Zi de Zi, 20 februarie 2012

 

Program

Május - 2020
V H K S C P S
  01 02
03 04 05 06 07 08 09
10 11 12 13 14 15 16
17 18 19 20 21 22 23
24 25 26 27 28 30
31  

 

Teatrul Național Târgu-Mureș
este o instituție subordonată
Ministerului Culturii și Identităţii Naţionale

A Marosvásárhelyi Nemzeti Színház
fenntartója a
Kultúra és Nemzeti Identitás Minisztériuma