Double Bind

Un spectacol de Kincses Réka şi Alina Nelega

Data premierei: 6 decembrie 2014

Double Bind este un spectacol de teatru-documentar, rezultatul unui atelier teatral cu actori români și maghiari, care s-a format din experiențele personale ale celor implicați și au trecut printr-un proces de creație. Unsprezece actori români și maghiari au colaborat la acest proiect împreună cu Alina Nelega și Kincses Réka. 

În timpul săptămânilor petrecute împreună, actorii au dat frâu liber sentimentelor și gândurilor ascunse ale ambelor comunități. Acele gânduri despre care știm că există, dar nu vorbim despre ele. Iar dacă vorbim o facem numai după sau în timpul conflictelor. 

În Double Bind jucăm cu cărțile pe față. Nu vrem să ne împăcăm, să pretindem că ne înțelegem reciproc atunci când nici pe noi înșine nu ne înțelegem. Ceea ce vedem este o relație ambiguă, un cerc vicios, din care se poate ieși numai prin schimbarea contextului. Pentru a realiza acest lucru trebuie să ne confruntăm cu noi înșine și să acceptăm criza și răul ca parte din realitate. În cursul procesului de creație artiști s-au axat pe acest concept, la care ne încurajează și spectacolul. 

 Minoritatea care își asumă durerea și mânia, majoritatea care recunoaște că uneori vrea să domine și să abuzeze de situație. Minoritatea care își dă seama ce înseamnă, când nu mai este nevoie de represiune pentru că se blochează singură. 

Majoritatea care se simte izolată și lepădată, în ciuda puterii aparente. Care dorește să fie înțeleasă și care își asumă la fel furia și durerea. 

Minoritatea care își dă seama că uneori abuzează de situație pentru a profita de potențialul puterii în rolul de victimă. 

Spectacolul se bazează pe faptul că odată ieșite la lumină faptele își pierd puterea demonică, ca demonii după răsăritul soarelui. 

Distribuția:

Claudiu Banciu 

Barabási Tivadar 

Bartha László Zsolt 

Berekméri Katalin 

Andrei Chiran 

Csíki Szabolcs 

Cristian Iorga 

Laura Mihalache

Pál Emőke

Monica Ristea

Elena Purea

 

În presă:

„Esenţialul este, însă, că la acest proiect au lucrat împreună o autoare de etnie română şi una de etnie maghiară, plus actori români şi actori maghiari, şi care, în scena de final, cu toţi prezenţi în spaţiul de joc şi instantanee din repetiţii proiectate în spatele lor, nu sunt altceva decât o mână de oameni reuşind să facă ceva bun împreună.” (Mircea Sorin Rusu: „Double Bind” - cele „două vieţi” ale Târgu-Mureşului, în Observatorul Cultural)


”Evident, spectacolul „Double Bind” e un spectacol necesar, ca o mică încercare de a exorciza un rău, scoțându-l la lumină, e necesar în acea lume și e necesar și pentru cei care vor să cunoască acea realitate.” (Monica Andronescu – Revista Yorick)

 

S-au născut o piesă şi un spectacol, care ar putea fi exemple pentru toţi cetăţenii de dincolo de graniţele Depresiunii Carpaţilor. Este totodată un mesaj pentru orice minoritate din lume sau pentru orice majoritate care trăieşte într-o interacţiune obligatorie cu minorităţile. În Târgu-Mureş, s-au aliat creatori români şi maghiari ca să facă un workshop şi un spectacol, ca să înfrunte sincer problema minorităţii/majorităţii naţionale sau lingvistice. Creatorii nu ne dau nici soluţie, nici dezlegare pentru această problemă înrădăcinată (cum să avem această aşteptare de la ei!), în schimb ne oferă, într-o formă de teatru-terapie, posibilitatea de a discuta, de a ne descărca, de a ne confrunta cu noi înşine. Acesta poate fi primul pas în cercetarea şi vindecarea rănilor produse de convieţuire. (...) La sfârşit reprezentaţia ne lasă senzaţia dureroasă a neputinţei noastre. Trăim totuşi un chatarsis, un sentiment provocat de capacitatea celor două „părţi” de a ne convinge de dreptatea fiecăreia...” (Pacsika Emília: Paşi spre noi înşine sau teatru vindecător chiar şi prin autoflagelare, pe www.tiszatajonline.hu)

 

LINK VIDEO:

https://www.youtube.com/watch?v=dvYPCmWuLrA

 

 

 

 

Interviu dublu cu autorii spectacolului Double Bind/ Dupla interjú a Double Bind című előadás szerzőivel

Egy város, két nemzetiség, két nyelv. Egy színház, két társulat, két színházi alkotó: egy román, egy magyar. Mindkettő vásárhelyi. Alina Nelega, a Liviu Rebreanu Társulat művészeti igazgatója és Kincses Réka filmrendező és színházi alkotó közösen jegyzik a Marosvásárhelyi Nemzeti Színház román és magyar társulatának közös produkcióját, a december 6-án az Underground teremben bemutatásra kerülő Double Bind című előadást. Az izgalmasnak ígérkező produkcióról való beszélgetés olvasható alább – két nyelven, ahogyan az elhangzott.


Előadás Marosvásárhelyről, nemzeti öntudatról és kisebbségről, nacionalizmusról és individualizmusról, európaiságról és helyi öntudatról. – olvasható a színház honlapján.  Az utóbbi években többszörösen érintett színházi téma Marosvásárhelyen a román-magyar viszony. A Double Bind is ezt a témát feszegeti. Honnan származik az ötlet, és miért pont Vásárhelyen születik meg ez az előadás?


 Un oraş, două naţionalităţi şi două limbi. Un teatru, două secţii şi două artiste: una româncă şi una maghiară. Amândouă târgumureşence. Alina Nelega – dramaturg şi directorul artistic al Companiei Liviu Rebreanu montează împreună cu Réka Kincses – scriitoare şi regizoare de filme şi de teatru, un spectacol intitulat Double Bind care aduce la un loc actori de la ambele companii. Spectacolul va avea premiera în data de 6 decembrie 2014 în Sala Parking a teatrului național.
Un spectacol despre Târgu-Mureş, despre identitate şi minoritate, naţionalism şi individualism, europenism şi regionalizare. Problematica relaţiei româno-maghiare a fost reprezentată de multe ori în ultimii ani pe scena teatrală târgumureşeană. De unde provine iniţiativa acestui spectacol şi de ce tocmai în Târgu Mureş?

Alina Nelega:

Pentru mine acesta este un proiect foarte personal, pentru că sunt din Târgu-Mureș și cred că scriitorul trebuie să scrie și pentru comunitatea căreia îi aparține. Până acum nu am reușit să fac nimic dedicat în mod special Târgu-Mureșului – în afara de faptul că trăiesc și lucrez aici. Dar m-am născut aici, e orașul meu și nu pot fi indiferentă față de modul în care trăim. Mă gândeam de mult să scriu sau să fac un spectacol despre acest oraș, dar mi-am dat seama, după multe frământări, că nu pot s-o fac singură. Aveam nevoie de un alt artist, un alt scriitor sau regizor care să lucreze împreună cu mine, pentru că sunt anumite lucruri, din partea "cealaltă", care îmi scapă. Prima dată am încercat să colaborez cu o prietenă scriitoare unguroaică din Cluj, dar nu a funcționat și atunci m-am gândit că ar trebui să fie cineva din Târgu-Mureș. Văzând spectacolul lui Réka, Penthesilea (Penthelsileia – premieră: decembrie 2013 în Teatrul de Copii şi de Tineret Ariel [Penthesileia-program – bemutató: 2013. december, Ariel Gyermek- és Ifjúsági Színház]) , pe lângă faptul că mi-a plăcut, s-a declanșat în mine această dorință pe care credeam că o îngropasem. 

[Számomra ez a projekt szívügy, mivel marosvásárhelyi vagyok, és úgy gondolom, hogy az író a közösségnek is kell írjon, amelyhez  tartozik. Azon kívül, hogy itt élek és dolgozom, mindeddig semmi konkrétat nem alkottam, kifejezetten Vásárhely számára – habár itt születtem, ez az én városom és nem hagyhat hidegen az, ahogyan élünk. Sokszor gondoltam már arra, hogy írjak vagy készítsek egy előadást erről a városról, de sok vívódás után rájöttem, hogy egyedül nem fog menni. Szükségem van egy másik művészre, íróra vagy rendezőre, hogy együtt dolgozzon velem, mivel vannak olyan dolgok a „másik oldalon”, amelyek az én figyelmemet elkerülik. Először egy kolozsvári magyar író barátnőmmel próbáltam együtt dolgozni, de nem működött. Akkor jöttem rá, hogy egy vásárhelyi  ember kellene. Réka Penthesileia című előadását látva, ami nagyon tetszett, éledt fel bennem ez az eltemetettnek hitt szándék.]

Kincses Réka:

Az ötlet az Alináé volt, engem ő hívott meg. Nagyon örültem a meghívásnak, mert Vásárhely a szívem csücske, és az együttélés kérdése – románul convieţiure – engem is égetően érdekel. Sokáig félemetes volt hozzányúlni, a kommunizmus alatt tudjuk, hogy miért,  és a rendszereváltás sem indult a legfényesebben a nagy román-magyar kibékülés számára. Kellett valaki Bukarestből, aki bele mer vágni (Gianina Cărbunariu 20/20 címmel 2009-ben készített előadást a Yorick Stúdióban vásárhelyi és bukaresti, román és magyar színészekkel az 1990 március eseményeiről.[Spectacolul 20/20 montat de Gianina Cărbunariu în 2009 în Studioul Yorick a avut ca temă evenimentele târgumureşene din martie 1990 implicând actori români şi maghiari atât din Bucureşti cât şi din Târgu Mureş.].)

Én már készítettem egy filmet, ami hasonló dolgokat is feszeget, a Balkán Bajnokot, annak kapcsán fedeztem fel az élveboncolás gyönyörűségét.  Szövegei alapján tudtam Alináról is, hogy  hasonló hajlamai vannak. Mindketten szeretünk tabukat feszegeti, és olyan dolgokról beszélni, amitől félni szokás. 

[Ideea vine de la Alina, ea m-a invitat pe mine. Am fost foarte încântată de această invitaţie pentru că Târgu Mureş-ul mi-e foarte drag iar problema convieţuirii mă preocupă foarte mult. Mult timp era de temut să vorbeşti despre acest subiect. În comunism era clar de ce, şi nici revoluţia n-a început prea promițător pentru marea împăcare dintre români şi maghiari. Trebuia să vină cineva din Bucureşti, care să aibă curajul să deschidă subiectul. 

Am făcut şi un film despre probleme asemănătoare, intitulat Balkán Bajnok [Campionul balcanic] unde am descoperit plăcerea „vivisecției”. Cunoscând textele Alinei, ştiam că şi ea are afinităţi asemănătoare.  Amândurora ne place să forţăm tabuuri şi să discutăm teme de care oamenilor le e teamă.] 

Itt nem csak maga a téma, hanem a prezentálás módja is kényes lehet. Mennyire törekednek egyensúlyban tartani például  az elhangzó szövegek mennyiségét? 

[Nu numai subiectul ci şi modul de prezentare a subiectului poate  fi o problemă delicată. Încercaţi să menţineţi un fel de echilibru?]

K. R.

Nekünk nem az egyensúly volt a fő szempontunk, az egyensúlyra való törekvés eltorzítja ezeket a dolgokat, hiszen nincs egyensúly. Az előadás épp az egyensúlytalanságot tükrözi,  a különböző, egymásnak sokszor ellentmondó perspektívákat, azt, hogy mindeniknek igaza lehet, a maga módján. Többféle valóság létezik ebben az ügyben, és mi megpróbáltuk feltérképezni  a számunkra legfontosabbakat.

[Echilibrul nu reprezintă criteriul nostru cel mai important, tendinţa de a stabili un echilibru duce la distorsionarea lucrurilor, pentru că aşa ceva nu există. 
Spectacolul prezintă tocmai acest dezechilibru, perspectivele de multe ori contradictorii  şi  faptul că fiecare poate să aibă dreptatea lui. În acest caz  există mai multe adevăruri. Am încercat să le descoperim  pe cele mai importante pentru noi.]

Hogyan közelítenek a témához, mi a munkamódszer?

Cum abordaţi subiectul? Ce metodă de lucru aveţi?

K.R.

Saját életünkből dolgoztunk, igyekeztünk minél mélyebbre leásni, nem csak a történetek, hanem az indulatok, félelmek, előítéletek szintjén is.  Az volt a lényeg, hogy mindenki személyes történetét vegyük nagyon komolyan. Nem törekedünk egy  nagy általános igazság megfogalmazására. Váltogatjuk a  perspektívákat,  komolyan vesszük őket, abban a pillanatban, amikor soron vannak. Sportot űzünk a dolgok kimondásából, olyanokéból is, amiket amúgy nem szokás kimondani. Ez a fő gyakorlat.

 [Ne-am inspirat din propria noastră viaţa, am încercat să cunoaştem în profunzime nu numai  poveştile ci şi pornirile, fricile şi prejudecăţile noastre. Ideea era să luăm în serios aceste poveşti individuale. 
Nu am avut intenţia să formulăm marele şi unicul adevăr. Ne schimbăm perspectivele dar le luăm în serios în momentul în care  le vine rândul. Facem performanţă din a spune lucrurilor pe nume chiar şi celor care nu se cuvine să le spunem. Acesta este preocuparea noastră principală.]

A. N.

Mie mi-a plăcut foarte mult felul în care lucrează Réka, apelând la tehnica filmului documentar. Spectacolul avea toate șansele să fie unul de teatru documentar, lucru pe care eu nu l-am încercat  niciodată, dar genul de spectacol îmi place foarte mult. Scriind de obicei ficțiune, mă îndepărtez de foarte multe ori de realitate. Am descoperit însă, lucrând la acest spectacol, că poți să te ții foarte aproape de realitate și că un adevăr mai profund decât cel cotidian poate să iasă și așa la iveală. Sunt de acord cu ce spunea mai înainte Réka: exista mai multe adevăruri și mai multe perspective. Asta am încercat noi să punem în lumină împreună, alături de actori – cumva ne-am hrănit unii pe ceilalți. Nu știu dacă e bine sau e rău, nu știu dacă este în scopul de a ne certa sau a ne împăca, în primul rând cred că este adevărat.

[Nagyon tetszett a Réka munkamódszere, ahogyan a dokumentumfilmes technikát használta. Minden esélyünk megvolt rá, hogy ez egy dokumentum színházi előadás legyen. Ezt a műfajt még sosem próbáltam ki, annak ellenére, hogy nagyon tetszik. Mivel én többnyire fikciót írók, gyakran eltávolodom a valóságtól. Ezen az előadáson dolgozva azonban felfedeztem, hogy egy hétköznapinál mélyebb igazság úgy is tud érvényesülni, ha nagyon közel maradsz a valósághoz. Egyetértek Rékával abban, hogy több igazság és több szempont létezik. Erre próbáltunk, a színészekkel együtt rávilágítani – valahogyan táplálkoztunk egymásból. Nem tudom, hogy ez jó-e vagy rossz, hogy a veszekedést vagy a békülést szolgálja-e, azt hiszem, hogy elsősorban igaz. ] 

K. R.

Onest. 

[Őszinte.]

A.N. 

Da, autentic.  

[Igen, hiteles.]

K.R.

Așa-i: autentic.

[Úgy van, hiteles.] 


Ați pomenit de teatrul documentar. Care este raportul dintre realitate și ficțiune în Double Bind? 

Említették, hogy dokumentarista színházról van szó. Milyen arányban van jelen a Double Bind-ban a valóság és fikció?

A.N.

Dacă zicem în procente... hai să zicem în procente: cam cincizeci la sută realitate și cincizeci la sută ficțiune.

 [Ha százalékban akarjuk kifejezni... legyen százalékban: nagyjából ötven-ötven százalék valóság és fikció.]

K.R.

Nem, én azt hiszem, hogy minden fikció. És minden valóság. Attól a pillanattól kezdve, hogy kiemeljük a valóság egy szeletét, az átértelmeződik, és fikció lesz. Egy dokumentumfilm is fikció, hiszen a filmkocka sem a valóság egészét képezi le, tehát értelmezés.

[Nu, după părerea mea, totul e ficţiune. Şi totul e realitate. Din momentul în care prezentăm o bucată de realitate, aceasta se interpretează deja şi devine ficţiune. Chiar şi un documentar este ficţiune, deoarece cadrul de film nu reprezintă realitatea totală, ci o interpretare a ei. ]

A.N.

 Noi încercăm să repetăm niște experiențe reale, într-un spectacol de teatru. Faptul că repetăm, deja le apropie de ficțiune. Altfel formulat, nu am inventat nimic, totul există și în realitate.

[Valós tapasztalatokat igyekszünk egy színházi előadás keretén belül megismételni. A tény, hogy megismételjük, a fikcióhoz közelíti őket. Vagyis semmit nem mi találtunk ki, minden létezik a valóságban is.]

 K.R.

De fapt şi realitatea este o ficţiune.

[Tulajdonképpen maga a valóság is fikció.]

Regizorul renumit al teatrului contemporan german, Thomas Ostermeier a declarat în cadrul unei discuţii la Festivalul Interferenţe că declanşarea revoluţiilor nu figurează în sarcina teatrului. Ca autoare al unui spectacol documentar – cum l-aţi numit adineaori, ce părere aveţi despre afirmaţia dânsului?

[Az Interferenciák Nemzetközi Fesztiválon Thomas Ostermeier német rendező, aki nagyon is realista és a kortárs valóságra reflektáló színházi előadásokat hoz létre, a következőt nyilatkozta: a forradalom kirobbantása nem a színház feladata. Önök, mint ennek az előbb már dokumentaristának nevezett előadás szerzői, mit gondolnak erről a kijelentésről?]

K. R. 

Ő egy teljesen depolitizált társadalomból jön. És szerintem nem igazán érzi egy kelet-európai provincia sajátos viszonyrendszerét. Ezt sejtem, mert az én német férjem sem érzi, pedig ő magyarul is beszél, és számtalanszor járt itt. Németországban soha nem volt  forradalom, úgyhogy eleve viccesnek tartom, amikor egy német forradalomról beszél. Ha a színház ki tud robbantani egy forradalmat, akkor kis is fogja. Ha pedig nem, akkor nem. 

[El provine dintr-o societate depolitizată şi după părerea mea, cred că nu percepe aceste raporturi specific est-europene. Așa cred. Nici soţul meu, care este german, nu le simte deşi el ştie maghiară şi a şi fost aici de mai multe ori. În Germania, niciodată n-a avut loc o revoluţie, de aceea mi se pare amuzant, când un german vorbeşte despre revoluţie. 
Dacă teatrul respectiv este capabil să pornească o revoluţie, o va face. Dacă nu, nu.]

Van a Double Bind-nak ilyen értelemben vett mozgósító szerepe? 

Are Double Bind-ul un rol mobilizator în sensul acesta?

K. R.

A tudatosításban van mozgósító szerepe, arra mozgósít, hogy nézzünk mélyen a tükörbe, és ne ájuljunk el attól, amit látunk. Ha rájövök, hogy minden ott van bennem is, amit a másikban utálok, akkor lehet, hogy már nem is kell olyan nagyon utáljam. De nem biztos...

[Are rol mobilizator în procesul de conştientizare. Ne mobilizează ca să ne uităm adânc în oglindă şi să nu leşinăm la ceea ce vedem. Dacă îmi dau seama că există şi în mine tot ceea ce urăsc la celălalt, poate că nu mai trebuie să urăsc atât de mult, dar asta nu-i sigur...]

A. N. 

Eu nu pot să-l contrazic în totalitate pe Ostermeier. Teatrul nu se substituie politicii sau societății civile – sub nici o formă. Dar noi încercăm să-i facem pe oameni să gândească, să reacționeze, să-și provoace prejudecățile. Despre aceste prejudecăți e vorba și în Double Bind - cele acumulate de noi, dar și cele care ne-au foat induse din copilărie. Spectacolul își propune să vorbească despre lucrurile pe care ne ferim să ni le spunem; cred că în felul acesta scena, în mod paradoxal, deși te expune, te și protejează. Dacă am găsit posibilitatea de a ne spune unii altora ce ne deranjează, cred că ar fi un câștig pentru creativitatea noastră, pentru umanitatea noastră, pentru dorința de a limita conflictul, și a nu etniciza relațiile noastre unii cu ceilalți. Aș dori să adaug neapărat că la acest spectacol a contribuit și Ada Milea – a fost ideea lui Réka s-o chemăm să lucreze coloana sonoră a spectacolului, mie mi-a plăcut propunerea, mai ales că noi am mai lucrat cu Ada un spectacol, pe Sala Mare, cu mult succes.

[Én nem tudnék teljes mértékben ellentmondani Ostermeiernek. A színház semmiképpen sem veszi át a politika vagy a civil társadalom helyét. Mi gondolkodásra, reakciókra szeretnénk rábírni az embereket, és arra, hogy saját előítéleteiket feszegessék. A Double Bind-ban is az előítéleteinkről van szó, amelyeket egyrészt magunk halmoztunk fel, másrészt pedig gyerekkorunkban oltottak belénk. Az előadás olyasmiről szeretne beszélni, amit magunknak is ódzkodunk kimondani. Így a színpad paradox módon amellett, hogy célponttá tesz, védelmet is biztosít. 
Meg kell találnunk a módját annak, hogy egymás szemébe tudjuk mondani mindazt, ami zavar bennünket. Azt hiszem, ez nagy hasznára válik mind az emberségünknek, mind pedig azon vágyunkra, hogy elkerüljük a konfliktusokat és ne tegyük etnikum függővé kapcsolatainkat. 
Mindenképpen meg szeretném említeni Ada Milea hozzájárulásást ehhez az előadáshoz. A Réka ötlete volt, hogy kérjük fel a zene megírásához. Örömmel fogadtam a javaslatot, hiszen mi nagy sikerrel dolgoztunk már együtt Adával egy nagytermi előadáson.]

Revenind așa la procesul de creație: amândouă sunteți scriitoare și regizoare de teatru. Cum ați împărțit între voi ”sarcinile” de creație?

[Az alkotási folyamatra visszatérve: mindeketten színházi írók és rendezők is. Hogyan „osztották” megy egymás között a szerzői és rendezői teendőket?]


K.R.

Azt reméljük, hogy ez az előadásból majd kiderül.

 [Sperăm  să reiasă asta din spectacol.]


A.N.

Noi am încălcat foarte multe reguli în acest spectacol, una dintre ele fiind că regizorul nu poate colabora cu nimeni, că nu există co-regie. Poate că nici nu e vorba despre asta, ci de un concept mai complex, care include text, regie, mișcare, imagine video - totul subsumat aceluiași gând. Cred că cea mai mare realizare a noastră este că, fiind atât de diferiți cu toții (actorii inclusiv) am reușit să creăm un spectacol unitar. Restul... îl va decide publicul.

[Sok szabályt megszegtünk ebben az előadásban: az egyik, hogy a rendező nem osztja meg a feladatát senkivel, nem létezik társ-rendezés. Lehet, hogy nálunk nem is erről van szó, csupán egy összetettebb, elképzelésről, ami egyazon gondolatnak alárendelt szöveget, rendezést, mozgást, video vetítést is magába foglal. Úgy gondolom, a legnagyobb sikerünk az, hogy mindamellett, hogy ennyire különbözünk (beleértve a színészeket is), egy egységes előadást sikerült létrehozni. A többi... a közönségen múlik . A többit...  majd a közönség eldönti.]

Program

Octombrie - 2018
D L M M J V S
  01
02
03
04 05 06
07 08 09 10 11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22 23
24
25 26 27
28
29
30
31
 
marţi, 02. octombrie 2018
vineri, 12. octombrie 2018
duminică, 14. octombrie 2018
marţi, 16. octombrie 2018
miercuri, 17. octombrie 2018
duminică, 21. octombrie 2018
miercuri, 24. octombrie 2018
luni, 29. octombrie 2018

Norbert Rakowski la Teatrul Național Târgu-Mureș

Detalii

Piotr Ratajczak la Teatrul Național Târgu-Mureș

Detalii

O SCRISOARE PIERDUTĂ. PREA MULTĂ VORBĂRIE

Detalii

:P PATRU PIESUȚE POLITICE DESPRE DUȘMANI

Detalii

O viață sigură de Elena Vlădăreanu

Detalii

SUPERNOVE de Alexandra Pâzgu (teaser 2)

Detalii

TREI SURORI

Detalii

SOȚ DE VÂNZARE

Detalii

Tatăl meu, preotul

Detalii

STEAUA FARA NUME de Mihail Sebastian

Detalii

VIVALDI SI ANOTIMPURILE

Detalii 

ÎN TRAFIC

Detalii 

Teatrul Național Târgu-Mureș
este o instituție subordonată
Ministerului Culturii și Identităţii Naţionale

A Marosvásárhelyi Nemzeti Színház
fenntartója a
Kultúra és Nemzeti Identitás Minisztériuma