Teatrul multicultural, ca exemplu pentru convieţuire

07.03.2018

Transilvănenilor le place să se laude cu spiritul multicultural, dar avem prea puţine astfel de modele valide în relaţiile româno-maghiare. Cele mai mari reticenţe se observă în localităţile unde, pe lângă populaţia majoritar românească, maghiarii alcătuiesc o comunitate vie şi puternică numeric. Temerile sunt alimentate de experienţa naţional-comunistă total nefastă, care a creat astfel de instituţii, dar în realitate acestea aveau ca scop final asimilarea minorităţilor.

Cel mai elocvent exemplu pentru descrierea acestui tip de multiculturalitate forţată este crearea şcolilor mixte, adică cele cu predare în limba română şi maghiară. În perioada în care politica naţionalistă a lui Nicolae Ceauşescu urmărea omogenizarea populaţiei prin asimilarea minorităţilor naţionale, în multe oraşe transilvănene au fost desfiinţate şcolile maghiare. În locul lor au apărut şcolile mixte în care, pe lângă clasele cu predare în limba maghiară, erau create şi clase româneşti. La început una, două, pe urmă din ce în ce mai multe, şi în acelaşi timp, treptat, se reducea numărul claselor cu predare în limba maghiară. Astfel, după un timp, elevii de naţionalitate maghiară erau constrânşi să se înscrie la secţia română, pentru că nu mai existau destule locuri în clasele maghiare.

Situaţia de astăzi este mult mai bună, dar aceste experienţe traumatice nu au fost depăşite încă nici de români, nici de maghiari. Prin asta se explică faptul că înfiinţarea unei şcoli maghiare, denumirea uneia despre o personalitate maghiară, inscripţionarea bilingvă a spaţiilor comune în şcolile mixte reprezintă încă motive de dispută. Românii sunt reticenţi faţă de asemenea iniţiative pe care le consideră „expansioniste”, „iredentiste” sau „naţionaliste”, iar maghiarii au temeri în privința proiectelor comune. S-au consemnat nenumărate astfel de certuri la Târgu Mureş, unde prea puţin se pune în valoare spiritul de multiculturalitate.

Vreau să scriu însă despre un caz fericit – tot din Târgu Mureş -, care tinde să devină un model prin succesele consemnate. Exemplul nu face parte din domeniul învăţământului, dar are valoare de exemplu prin faptul că poate influenţa mase largi. Teatrul Naţional din Târgu Mureş funcţionează cu două secţii, una reprezentată de Compania Liviu Rebreanu, iar cealaltă de Compania Tompa Miklós. În aceeaşi clădire practic funcţionează două teatre. Precursorul Naţionalului mureşean a fost Teatrul Secuiesc înfiinţat în 1946 de Tompa Miklós, tatăl lui Tompa Gábor, directorul Teatrului Maghiar de Stat din Cluj. Secţia română, adică Compania Liviu Rebreanu, a fost înfiinţată în 1962. 

Mult timp cele două trupe au coexistat. Din punct de vedere juridic alcătuiau o singură instituţie, dar în realitate funcţionau ca două, neexistând aproape deloc colaborare între ele. Astfel nici publicul românesc nu se interesa de spectacolele jucate în limba maghiară, nici spectatorii maghiari nu participau la reprezentaţiile în limba română. Drept urmare, după 1989 s-a pus în dezbatere de câteva ori scindarea celor două companii, pe considerentul destul de logic: dacă oricum funcţionează separat, ce rost mai are să le păstrezi sub o singură cupolă. La Oradea s-a produs această separare cu câţiva ani în urmă, iar la Satu Mare se discută despre utilitatea unui astfel de demers la Teatrul de Nord.

La Târgu Mureş însă s-a schimbat radical situaţia în 2011, când director general a fost numit actorul Gáspárik Attila, fostul vicepreşedinte al Consiliului Naţional al Audiovizualului şi fostul rector al Universităţii de Artă din Târgu Mureş. Venit cu un proiect managerial transparent şi eficient, cu scopul declarat de a profita de posibilităţile oferite de existenţa celor două companii în cadrul aceleiaşi instituţii, s-a înhămat la o muncă extrem de grea prin care, pe lângă calitatea actului artistic, și-a propus să schimbe mentalităţi.

De atunci asistăm la o mică revoluţie teatrală. Gáspárik şi-a ales cu mult fler echipa. I-a numit în fruntea secţiei maghiare pe Keresztes Attila, un tânăr regizor ardelean de succes, care a lucrat la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj şi la Compania Harag György al Teatrului de Nord din Satu Mare, iar în fruntea secţiei române pe dramaturgul Alina Nelega, sub mandatul căreia au fost montate multe piese contemporane cu mare încărcătură socială, care reflectă îndeobşte realitatea actuală, problemele tinerilor şi ale familiilor.

Nefiind critic de teatru, doar un spectator mereu interesat de arta scenică, nu doresc să analizez calitatea actului artistic, dar este evident că şi creşterea calităţii spectacolelor a contribuit la explozia numărului spectatorilor, care în stagiunea trecută a ajuns la aproape 60 de mii, într-un oraş cu aproximativ 130 de mii de locuitori.

Vreau să evidenţiez că noua conducere a Naţionalului mureşean şi-a propus în primul rând să creeze un teatru viu. Astfel, mai multe piese montate în ultimii ani abordează relaţia româno-maghiară. În viziunea conducerii teatrului, caracterul multicultural al instituţiei este o resursă care, dacă o pui în valoare, poate aduce succese nebănuite într-un oraş încă marcat de conflictul din martie 1990.

Trioul Gáspárik-Nelega-Keresztes a implementat câteva măsuri simple şi logice, dar care nu aveau tradiţie. În primul rând, toate spectacolele jucate în limba română au fost supratitrate în limba maghiară, iar la spectacolele în limba maghiară se asigură traducerea în limba română. Într-un oraş unde ponderea românilor şi maghiarilor este aproape egală, este o măsură cât se poate de normală, dar care şi aşa a produs nemulţumiri – sperăm pasante – în cadrul românilor şi maghiarilor care nu susţin ideea multiculturalismului. 

S-au montat piese în care actori români şi maghiari joacă cot la cot (Carmina Burana). În această iniţiativă a avut un rol însemnat şi Studioul Yorick, o companie independentă condusă de actorul Sebestyén Aba. Acest teatru independent a pus în scenă, de exemplu, piesa de mare succes 20/20 a Gianinei Cărbunariu, care prezintă evenimentele sângeroase din martie 1990 din Târgu Mureş. Tot această companie a avut iniţiativa de a propune spectatorilor, în colaborare cu Teatrul Naţional din Târgu Mureş, trilogia Flori de mină a lui Székely Csaba, un tânăr scriitor maghiar cu un debut fulminant în dramaturgie. 

Partea a doua a trilogiei, Beznă de mină, un spectacol prezentat în 2013 şi la Teatrul Naţional „Ion Luca Caragiale” din Bucureşti în cadrul Festivalului Naţional de Teatru, surprinde cu mult umor într-o poveste presărată de corupţie şi de crimă desfăşurată în Ţinutul Secuiesc, spaimele, locurile comune, dificultăţile de comunicare care alimentează la nivelul mentalului colectiv conflictul dintre români şi maghiari.

În spectacolul intitulat Double bind, o piesă scrisă şi montată de Alina Nelega şi Kincses Réka, joacă deopotrivă actori români şi maghiari, care în timpul săptămânilor petrecute împreună au dat frâu liber sentimentelor şi gândurilor ascunse ale ambelor comunităţi. Potrivit prezentării piesei, este vorba de acele gânduri despre care ştim că există, dar nu vorbim despre ele. Iar dacă vorbim, o facem numai după sau în timpul conflictelor. 

Cu siguranţă, şi acest spectacol merită văzut în spaţiul cât se poate de multicultural al Teatrului Naţional din Târgu Mureş, care tinde să le dovedească scepticilor: convieţuirea şi deopotrivă colaborarea româno-maghiară nu este imposibilă dacă există viziune, bunăvoinţă şi înţelepciune de ambele părţi.

Borbély TamásArticol publicat pe site-ul Corbiialbi.ro:  corbiialbi.ro/<wbr></wbr>index.php/compas/158-teatrul-<wbr></wbr>multicultural-ca-exemplu-<wbr></wbr>pentru-convietuire/

Program

Septembrie - 2018
D L M M J V S
 
01
02 03 04 05 06 07
08
09
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23 24 26
27
28 29
30  
sâmbătă, 08. septembrie 2018
duminică, 09. septembrie 2018
sâmbătă, 15. septembrie 2018
duminică, 16. septembrie 2018
miercuri, 19. septembrie 2018
sâmbătă, 22. septembrie 2018

Norbert Rakowski la Teatrul Național Târgu-Mureș

Detalii

Piotr Ratajczak la Teatrul Național Târgu-Mureș

Detalii

O SCRISOARE PIERDUTĂ. PREA MULTĂ VORBĂRIE

Detalii

:P PATRU PIESUȚE POLITICE DESPRE DUȘMANI

Detalii

O viață sigură de Elena Vlădăreanu

Detalii

SUPERNOVE de Alexandra Pâzgu (teaser 2)

Detalii

TREI SURORI

Detalii

SOȚ DE VÂNZARE

Detalii

Tatăl meu, preotul

Detalii

STEAUA FARA NUME de Mihail Sebastian

Detalii

VIVALDI SI ANOTIMPURILE

Detalii 

ÎN TRAFIC

Detalii 

Teatrul Național Târgu-Mureș
este o instituție subordonată
Ministerului Culturii și Identităţii Naţionale

A Marosvásárhelyi Nemzeti Színház
fenntartója a
Kultúra és Nemzeti Identitás Minisztériuma