Mihaela Mihai despre „Poveste irlandeză”

20.01.2013
Mihaela Mihai despre „Poveste irlandeză”

TN: Servus, Mela. Te rog să ne spui ce faci tu în „Poveste irlandeză”?

MM: Mânuiesc o păpușă, bat step, vorbesc și cânt!

TN: Și care-i partea cea mai grea?

MM: Stepul. E greu ca antrenament, ai nevoie de o condiție fizică foarte bună și trebuie să exersezi mult. Trebuie să ne sincronizăm foarte bine între noi pentru că pe lângă partea ta de coregrafie, trebuie să fii foarte-foarte atent la ritm și la pașii celorlalți, mai ales că de cele mai ulte ori ne completăm unii pe alții și dacă unul din noi pierde ritmul sau face un pas greșit, toți ceilalți sunt nevoiți să se oprească. E greu, dar e și foarte fain când ne iese.

TN: Care-i partea ta preferată din acest spectacol?

MM: Partea cu păpușa, nu credeam că o să-mi placă atât de mult să mânuiesc o păpușă! Sub păpușă energiile sunt mai bune și relațiile funcționează mai bine și parcă ți se desfundă sinusurile... artistice!

TN: Cum o cheamă pe păpușa ta?

MM: Sibbyl, soția lui Lefty Leprecaun.

TN: Povestește-ne un pic despre cum au apărut păpușile în acest spectacol.

MM: Păpușile au fost ideea Oanei Leahu, ne-a zis de la bun început că spiridușii vor fi păpuși. M-am speriat un pic pentru că n-am mai mânuit niciodată o păpușă și nu știam cum o să fie. Pe urmă Sir (Gavril Siriteanu) ne-a făcut poze și a făcut fețele și mâinile păpușilor așa ca să semene cât mai mult cu ale noastre. Și pe urmă au venit păpușile de la atelier, a mea a venit prima...

TN: Și chiar seamănă cu tine?

MM: Da, e leită. Și seamănă din ce în ce mai mult. Serios! Să știi că păpușile au viață. E ceva magic la mijloc.

TN: Ți-a luat mult timp să te obișnuiești cu ea?

MM: Nu, adică, ne-am împrietenit din prima, dar s-o mânuiesc am învățat pe parcurs și încă mai învăț. A fost mai greu în primele zile, pentru că mâinile și spatele stau într-o poziție mai ciudată, dar te obișnuiești.

TN: Au schimbat ceva în spectacol aceste păpuși?

MM: Bineînțeles. Totul s-a schimbat. Eu mi-am schimbat personajul, am început să am altă voce, să mă mișc altfel, e cu totul altă energie, alte relații.  Păpușa e un fel de scut pozitiv, care ne apără și ne ajută. Când mânuiesc păpușa simt că pot să fac orice. De exemplu, eu în viața de zi cu zi am o problemă cu cântatul, dar când am păpușa știu să cânt, adică mă gândesc că trebuie să știu să cânt pentru ea, nu mă pot face de rușine față de ea.  

TN: Povestește-ne un pic despre cum s-a ales distribuția pentru acest spectacol.

MM: Oana ne-a dat să alegem între cele trei lumi: a spiridușilor, a oamenilor și a zânelor. Eu am ales să fiu spiriduș, pentru că vroiam foarte tare să învăț să bat step și să mânuiesc o păpușă. Și pentru că eu cred în spiriduși. Și e foarte important să crezi în ceea ce joci.

TN: Cum sunt spiridușii?

MM: Sunt foarte fericiți. Mult mai fericiți decât noi.

TN: De ce?

MM: Pentru că știu să fie fericiți și pentru că nu sunt așa invidioși ca oamenii.

TN: Crezi că „Poveste irlandeză” e un spectacol doar pentru copii?

MM: Nu, cu siguranță nu. Cred că este un spectacol pentru toată lumea. E un spectacol care are de toate: dansuri, cântece și mai ales imagini, care trezesc în tine emoții foarte puternice.

TN: Cu ce e diferit „Poveste irlandeză” față de alte spectacole în care ai mai jucat?

MM: E un spectacol diferit față de oricare altul, pentru că se cântă și se dansează mult și asta îți dă o stare de spirit mai luminoasă, te deschide. Chiar dacă obosim foarte tare, oboseala asta nu ne blochează și ne folosim toată energia ca să mergem mai departe, de cele mai multe ori nu simțim cum trece vremea. Scenele sunt foarte scurte, replicile sunt accelerate și bine țintite, multe lucruri se simplifică, rămâne numai acțiunea, asta te face să-ți esențializezi personajul și intențiile,  nu ai timp să cazi în dramă, ca să zic așa.

TN: Ai vrea să se mai facă astfel de spectacole la Teatrul Național?

MM: Daaa! Pentru că ne ajută pe noi, ca echipă. Ne-a ajutat spectacolul ăsta foarte tare, să ne unim. Știi că actorii sunt așa, mai orgolioși de felul lor, dar aici nimeni nu mai are nici un orgoliu, fiecare își știe locul, mai ales că avem și păpușa și atunci e vorba despre ea, nu despre tine, chiar dacă tu ești cel care dai viață păpușii. Te adaptezi la ea și vrei să fii mai bun pentru ea, nu mai există nici un orgoliu.

TN: Mulțumesc, Mela.

MM: Mulțumesc și eu.

 

Program

Martie - 2020
D L M M J V S
01
02
03
04
05
06
07
08
09
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26 27 28
29
30
31
 
marţi, 03. martie 2020
vineri, 06. martie 2020
sâmbătă, 07. martie 2020
luni, 09. martie 2020
vineri, 13. martie 2020
sâmbătă, 14. martie 2020
duminică, 15. martie 2020
miercuri, 18. martie 2020
sâmbătă, 21. martie 2020
duminică, 22. martie 2020
miercuri, 25. martie 2020
duminică, 29. martie 2020

 

Teatrul Național Târgu-Mureș
este o instituție subordonată
Ministerului Culturii și Identităţii Naţionale

A Marosvásárhelyi Nemzeti Színház
fenntartója a
Kultúra és Nemzeti Identitás Minisztériuma