INTERVIU CU AUTOARELE PIESELOR CÂȘTIGĂTOARE ÎN URMA CONCURSULUI DE DRAMATURGIE eurOpinions

12.11.2017
INTERVIU CU AUTOARELE PIESELOR CÂȘTIGĂTOARE ÎN URMA CONCURSULUI DE DRAMATURGIE eurOpinions

INTERVIU CU AUTOARELE PIESELOR CÂȘTIGĂTOARE ÎN URMA CONCURSULUI DE DRAMATURGIE eurOpinions

INTERVIU CU AUTOARELE PIESELOR CÂȘTIGĂTOARE ÎN URMA CONCURSULUI DE DRAMATURGIE eurOpinions

INTERVIU CU AUTOARELE PIESELOR CÂȘTIGĂTOARE ÎN URMA CONCURSULUI DE DRAMATURGIE eurOpinions

INTERVIU CU AUTOARELE PIESELOR CÂȘTIGĂTOARE ÎN URMA CONCURSULUI DE DRAMATURGIE eurOpinions

Dacă eram antilopă de Petra A. Binder, Tata țintea întotdeauna fața de Alexandra Felseghi, Luni de  Cornelia Iordache, Eu–Extra terestru de Vero Nica, Corp delict de Ioana Sileanu și dincolo de Elise Wilk – sunt cele șase piese câștigătoare în urma concursului de piese scurte de teatru eurOpinions.

Concursul pe o temă considerată stringentă pentru societatea noastră: „Tinerii în societate”. Cele șase piese s-au transformat în spectacolul GEN.EU, regia Olga Macrinici și Andi Gherghe, care va avea premiera luni 13 noiembrie, de la ora 19:00 la Sala Parking a Teatrului Național Târgu-Mureș.

Ce faci acum?

Petra A. Binder: Sunt artist independent -filolog, performer, dramaturg. Ceea ce fac este, să folosesc arta cuvântului și a corpului înspre exprimare și exteriorizare. 

Alexandra Felseghi: Chiar în momentul în care scriu? E dimineață, sunt deja la studio și aștept să-mi înceapă ziua. În prezent, sunt parte a companiei independente de teatru și film, Create.Act.Enjoy, în cadrul căreia activez ca dramaturg, regizor și trainer de ateliere de scriere creativă. Pe scurt, fac ceea ce-mi place. 

Cornelia Iordache: Sunt în concediu pentru creșterea și îngrijirea copilului. De prima parte nu trebuie să mă ocup, crește singur, eu doar asist și mă bucur de perioada asta. Greul vine la îngrijire, cred că aici intră și educarea și insuflarea unor valori.  

Vero Nica: Supă cremă de brocoli.

Ioana Sileanu: Un pic de critică de teatru, un pic de dramaturgie, iar traiul mi-l câștig lucrând part-time la o firmă.

Elise Wilk: Sunt dramaturg și jurnalist. 

Ce voiai să te faci când erai mică?

Petra A. Binder: La un moment dat voiam să devin balerină. Mergeam cu ai mei foarte des la operă și la balet. Apoi, fiindcă începusem să cunosc istoria și să mă fascineze ce s-a întâmplat acuma 2000 de ani, voiam să devin arheolog – avea legătură și cu faptul că trebuia să aflu mereu lucruri noi, să cercetez și să stau afară, mult în natură.

Alexandra Felseghi: E greu... îmi schimbam visele de la o săptămână la alta. Cred că îmi doream să devin compozitor. 

Cornelia Iordache: Pe timpul iernii, patinatoare. Iar în restul anului îmi imaginam că o să ajung detectiv.  

Vero Nica: Nu îmi aduc aminte să-mi fi dorit să mă fac ceva sau să devin cineva. Ce știu sigur e ca îmi plăcea sa inventez lumi din care niciodată nu lipseam. 

Ioana Sileanu: Cântăreață.

Elise Wilk: Exact ce sunt acum. Mi-am îndeplinit visul din copilărie.

Ce făceai în 2007?

Petra A. Binder: Intram la liceu. 

Alexandra Felseghi: Aveam 20 de ani, eram în primul an de facultate și îmi doream să schimb lumea. 

Cornelia Iordache: Mă înscriam la un program de master împreună cu doi prieteni apropiați. Avea un titlu mai lung care includea și cuvântul Publicitate. Lucrul ăsta ne dădea câteva pulsații. Ne gândeam că o să facem reclame. Suna foarte promițător. La cursul introductiv, coordonatorul ne-a insuflat un aer de delăsare. Am plecat demoralizați. Ne-am retras. Eu am ales ca în acel an să nu mă mai școlesc într-un cadru formal.  

Vero Nica: Studențeam și eram naivă.

Ioana Sileanu: Studiam, și lucram într-un call-center ca să-mi permit să stau în chirie și să vizitez Spania. Ăsta era visul meu pe atunci.

Elise Wilk: Eram jurnalist de investigație în primii ani de presă și trăiam o viață palpitantă. Credeam că o să schimb ceva. Eram mai revoltată decât acum. Dezvăluiam cazuri de corupție, mă revolta lipsa de transparență din instituțiile publice. În 2007 am câștigat un proces intentat președintelui Consiliului Județean Brașov pentru că a refuzat să-mi ofere niște informații publice în baza legii 544. Am fost foarte mândră. Acum n-aș mai avea răbdare să trec prin așa ceva.  Mare lucru nu am reușit să schimb, îmi pare rău s-o spun. Țin minte că de revelion în 2007 am fost la Sibiu în Piața Mare cu ocazia aderări la UE și demarării programului de Capitală Culturală Europeană. Era o atmosferă plină de speranță, oamenii erau foarte încrezători. Apoi a venit criza financiară și optimismul a cam dispărut.

Îți imaginai cum ar fi urmat să arate țărișoara de atunci peste zece ani?

Petra A. Binder: Nu cred. Eram exaltată că intram într-o nouă etapă a vieții. Un lucru prea important ca să mă gândesc la un viitor așa de îndepărtat de mine însămi. De altfel, noi, atunci, țineam să continuăm într-un clișeu „anii de liceu“.

Alexandra Felseghi: Îmi doream să existe mai multe oportunități pentru tinerii artiști care vor să realizeze ceva pe cont propriu. În mare parte, lucrul acesta s-a întâmplat. Și asta pentru că am norocul să fac parte dintr-o generație care și-a creat singură cadrul de desfășurare. E o poziție construită în timp și mă bucură faptul că vocea noastră se face auzită. Evident, mai este mult de muncă.

Cornelia Iordache: Nu prea. Au fost foarte multe activități pe care le-am început cu entuziasm și le-am abandonat la scurt timp. Totul parea destul de instabil pentru mine. Nu reușeam să îmi fac proiecții pe termen așa lung. 

Vero Nica: Pe 1 ianuarie 2007,  când România a devenit membră a UE, sărbătoream cu alte sute de oameni în Piața Teatrului din Târgu-Mureș. Îmi aduc aminte că eram tare fericită. Se zicea că ne va fi foarte bine și că asta e salvarea României. Hahahaha! ți-am zis că eram naivă.

Ioana Sileanu: Nu prea cred că mă gândeam la asta atunci, cred că încă îmi doream să plec din țară. Câțiva ani buni am fost sigură că o sa mă mut din România. Acum nu-mi mai doresc asta.

Elise Wilk: Nu prea mă gândeam la asta. 

Peste 10 ani, de acum? Ți-o dorești cumva?

Petra A. Binder: Îmi doresc ca oamenii să nu uite de oameni. Cred că acolo ar trebui să înceapă totul.

Alexandra Felseghi: O țară fără birocrații inutile, cu mai multă transparență, cu oameni mai puțin deprimați și cu mai multă încredere în ei.

Cornelia Iordache: Populată cu mult mai mulți oameni educați și modești. Calitățile astea două le pun la temelia lucrului făcut cu pricepere. 

Vero Nica: Curată. La propriu și la figurat. 

Fără corupție, fără 600 de politicieni adormiți cu degetul în nas în timpul ședințelor, fără locuințe care nu au canalizare, fără, fără, fără...

Ioana Sileanu: Mai reactivă. Adică mi-aș dori ca locuitorii ei să fie mai reactivi, să fie mai conștienți de puterea pe care o au, dar în același timp să nu mai existe disprețul ăla față de „aia fără dinți din Teleorman”. Adică, față de cei cu posibilități mai puține decât ei. Și mi-aș dori să fie o țară mult mai orientată către politici sociale.

Elise Wilk: Probabil se vor mai construi 10 kilometri de autostradă :) 

Îmi doresc să nu-și piardă acel ceva care o face unică, să nu dispară lucrurile care-mi plac și pentru care am rămas aici. Îmi doresc să nu se mai taie păduri ca să se construiască complexe rezidențiale, îmi doresc să nu dispară tradițiile și sper ca miile de locuri minunate care există la noi să nu fie afectate prea tare de turismul de masă. 

Să zicem că mâine te trezești peste 10 ani. Spune-mi cinci chestii pe care ești sigură că o să le faci?

Petra A. Binder: Dacă ne gândim la relativitatea dovedită a timpului, e imposibil. Dar facem un exercițiu de imaginație:

1. iubesc

2. mă bucur

3. mulțumesc

4. simt

5. plâng

Alexandra Felseghi: Teatru. Muzică. Lectură. Cafea. Plimbări pe jos.

Cornelia Iordache: Să deschid fereastra. Să petrec timp cu fiul meu. Să citesc. Să dansez visând. Am o rutină de exerciții fizice pe care le fac regulat. Mă ajută la coloană. Sper să mă țin de ele și peste 10 ani. Nu asociez rutina cu înaintarea în vârstă, ci cu determinarea.  

Vero Nica: -am să gătesc și mai bine decât acum

-am să mă revolt

-pentru că provin dintr-o țară est-europeană, sigur am să joc în filme roluri de spioană rusoaică :)

-am să ajung din București în Tîrgu-Mureș în 2h.20 pentru că autostrăzile vor străbate întreaga Românie

-am să scriu și am să mă bucur că încî mai existăm

Ioana Sileanu: Pffff...

Sigur o să mă uit în oglindă! :)) Apoi o să-mi sun prietenii să văd care dintre ei mai e în țară. O să mă uit la știri să văd cam cum mai stă treaba cu România. Și pentru celelalte două chestii rămase, o să-ți spun două lucruri care probabil o să-mi placă mulți ani de acum înainte, deci o să continui să le fac, și anume: o sa mă uit la filme și o să ies la bere cu prietenii (care mai sunt în țară).

 

Elise Wilk: - o să mă uit pe geam

- o să mă uit în oglindă 

- o să-i sun pe toți cei pe care-i iubesc ca să mă asigur că mai trăiesc

- o să intru pe internet să văd ce s-a întâmplat în ultimii 10 ani

- o să merg în prima cafenea pe care o găsesc și o să-mi comand un capuccino 

 

Interviu realizat de Valentin Covaciu 

Program

Noiembrie - 2017
D L M M J V S
  01
02
03
04
05
06
07
08
09
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20 21 22
24
25
26
27
28
29
30  
vineri, 03. noiembrie 2017
duminică, 05. noiembrie 2017
joi, 09. noiembrie 2017
vineri, 10. noiembrie 2017
sâmbătă, 11. noiembrie 2017
vineri, 17. noiembrie 2017
duminică, 19. noiembrie 2017
marţi, 28. noiembrie 2017
miercuri, 29. noiembrie 2017

Newsletter

Adresa email:
Vreau să primesc pe mail newsletter-ul companiilor:
Ambele companii
Compania "Liviu Rebreanu"
Compania "Tompa Miklós"

Norbert Rakowski la Teatrul Național Târgu-Mureș

Detalii

Piotr Ratajczak la Teatrul Național Târgu-Mureș

Detalii

O viață sigură de Elena Vlădăreanu

Detalii

O SCRISOARE PIERDUTĂ. PREA MULTĂ VORBĂRIE

Detalii

:P PATRU PIESUȚE POLITICE DESPRE DUȘMANI

Detalii

O viață sigură de Elena Vlădăreanu

Detalii

SUPERNOVE de Alexandra Pâzgu (teaser 2)

Detalii

TREI SURORI

Detalii

SOȚ DE VÂNZARE

Detalii

Femei în pragul unei crize de nervi

Detalii

STEAUA FARA NUME de Mihail Sebastian

Detalii

VIVALDI SI ANOTIMPURILE

Detalii 

ÎN TRAFIC

Detalii 

Teatrul Național Târgu-Mureș
este o instituție subordonată
Ministerului Culturii și Identităţii Naţionale

A Marosvásárhelyi Nemzeti Színház
fenntartója a
Kultúra és Nemzeti Identitás Minisztériuma